Primirea unei ordonanțe de clasare nu înseamnă că dosarul penal s-a încheiat definitiv. O plângere împotriva clasării poate fi formulată de persoana interesată, însă procedura are două etape distincte și, mai ales, termene care trebuie respectate.
Prima plângere nu se adresează instanței. Soluția de clasare trebuie contestată mai întâi în cadrul Ministerului Public, potrivit art. 339 din Codul de procedură penală. Abia dacă această plângere este respinsă, persoana interesată se poate adresa judecătorului de cameră preliminară, în condițiile art. 340 și 341.
În practică, problema nu este doar respectarea termenului. Critica trebuie construită pornind de la motivele pentru care procurorul a închis dosarul, de la probele administrate și, uneori mai important, de la probele care nu au fost administrate.
Ce înseamnă că procurorul a dispus clasarea dosarului?
Clasarea este una dintre soluțiile prin care procurorul finalizează urmărirea penală fără a trimite o persoană în judecată. Potrivit art. 314 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală, procurorul dispune clasarea când nu exercită acțiunea penală ori, după caz, stinge acțiunea penală exercitată.
Art. 315 alin. (1) precizează cele două ipoteze. Clasarea se dispune când nu se poate începe urmărirea penală, întrucât nu sunt întrunite condițiile de fond și formă esențiale ale sesizării, sau când există unul dintre cazurile prevăzute la art. 16 alin. (1).
Art. 16 alin. (1) enumeră cazurile care împiedică punerea în mișcare și exercitarea acțiunii penale. În funcție de cauză, procurorul poate constata, de exemplu, că fapta nu există, că nu este prevăzută de legea penală ori nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege, că nu există probe că o persoană a săvârșit infracțiunea sau că a intervenit prescripția răspunderii penale.
Pentru persoana care a formulat plângerea penală, esențial este să vadă nu doar că s-a dispus clasarea, ci de ce s-a dispus.
Două ordonanțe de clasare pot avea aceeași soluție finală și pot ridica probleme complet diferite. Într-un dosar poate exista o discuție juridică privind caracterul penal al faptei, iar în altul problema poate fi una probatorie: procurorul consideră că materialul administrat nu demonstrează săvârșirea infracțiunii.
De aceea, înainte de redactarea plângerii, trebuie analizată motivarea concretă a ordonanței.
Există și un termen ușor de ratat, distinct de contestarea soluției. Art. 315 alin. (2) lit. a) prevede că măsurile asigurătorii încetează de drept dacă persoana vătămată nu introduce acțiune în fața instanței civile în termen de 30 de zile de la comunicarea soluției.
Cine poate formula plângere împotriva clasării?
Orice persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate. Art. 336 alin. (1) din Codul de procedură penală recunoaște dreptul de a face plângere împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală dacă prin acestea s-a adus o vătămare intereselor legitime ale unei persoane.
În cazul clasării, cel mai frecvent plângerea este formulată de persoana vătămată, care consideră că dosarul a fost închis greșit.
Nu este însă o procedură rezervată exclusiv persoanei vătămate.
În funcție de situație, chiar persoana față de care s-a efectuat urmărirea penală poate avea interes să conteste temeiul juridic al clasării. Nu este indiferent, spre exemplu, dacă dosarul a fost clasat pentru că fapta nu există sau pentru că a intervenit prescripția răspunderii penale.
Ceea ce trebuie stabilit este existența unui interes procesual concret în contestarea soluției.
Care este primul pas după ce primesc ordonanța de clasare?
Primul pas nu este sesizarea instanței, ci plângerea în cadrul parchetului. Potrivit art. 339 alin. (4) din Codul de procedură penală, în cazul soluțiilor de clasare plângerea se face în termen de 20 de zile de la comunicarea copiei actului prin care s-a dispus soluția.
Plângerea se soluționează potrivit regulilor controlului ierarhic. Art. 339 alin. (1) prevede că plângerea împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror se rezolvă, după caz, de prim-procurorul parchetului, de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel sau de procurorul șef de secție al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Dacă actele sunt chiar ale acestor conducători de parchet, art. 339 alin. (2) prevede că plângerea se rezolvă de procurorul ierarhic superior.
Acest prim termen de 20 de zile este important tocmai pentru că procedura judiciară de la art. 340 nu înlocuiește controlul ierarhic. Fără parcurgerea acestei etape, sesizarea judecătorului nu este deschisă.
Nu aș recomanda ca plângerea să fie redactată doar în termenii „nu sunt de acord cu clasarea”. Trebuie identificate punctual motivele pentru care soluția este considerată nelegală sau netemeinică.
Dacă ordonanța reține că nu există suficiente probe, întrebarea devine ce probe au fost administrate, cum au fost interpretate și dacă existau verificări suplimentare care puteau fi făcute. Dacă motivul clasării este unul juridic, critica trebuie construită în jurul acelui temei.
Dacă ați primit o ordonanță de clasare și termenul de 20 de zile curge, mă puteți contacta la +40 766 648 117 sau la contact@danielvilceleanu.ro pentru o evaluare inițială a documentelor.
În cât timp trebuie soluționată plângerea de către procuror?
Art. 338 din Codul de procedură penală prevede că procurorul este obligat să rezolve plângerea în termen de cel mult 20 de zile de la primire și să comunice de îndată persoanei care a făcut plângerea un exemplar al ordonanței.
Lipsa unui răspuns nu este un blocaj fără ieșire, iar legea reglementează expres această situație.
Art. 340 alin. (2) prevede că, dacă plângerea nu a fost rezolvată în termenul prevăzut la art. 338, dreptul de a face plângere la judecător poate fi exercitat oricând după împlinirea celor 20 de zile în care trebuia soluționată, dar nu mai târziu de 20 de zile de la data comunicării modului de rezolvare.
Pentru calcularea acestui termen trebuie verificate concret data formulării plângerii, data comunicării eventualei soluții și modul în care devin incidente dispozițiile art. 340.
Mai există o regulă care evită un demers inutil. Potrivit art. 339 alin. (5), ordonanțele prin care se soluționează plângerile împotriva soluțiilor, actelor sau măsurilor nu mai pot fi atacate cu plângere la procurorul ierarhic superior. Calea următoare este cea judiciară.
Ce pot face dacă procurorul ierarhic superior îmi respinge plângerea?
Se deschide a doua etapă, controlul judecătoresc. Potrivit art. 340 alin. (1) din Codul de procedură penală, persoana a cărei plângere împotriva soluției de clasare a fost respinsă conform art. 339 poate face plângere, în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară.
Nu este vorba despre orice instanță. Competența aparține judecătorului de cameră preliminară de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.
Avem, așadar, două termene de 20 de zile care nu trebuie confundate. Primul privește atacarea clasării în cadrul parchetului, iar al doilea privește sesizarea judecătorului după parcurgerea etapei de control ierarhic.
Succesiunea celor două etape rezultă direct din textul art. 340 alin. (1), care condiționează sesizarea judecătorului de respingerea prealabilă a plângerii formulate potrivit art. 339.
Ce trebuie să cuprindă plângerea adresată judecătorului?
Legea stabilește un conținut obligatoriu. Art. 340 alin. (3) din Codul de procedură penală prevede că plângerea trebuie să cuprindă numele, prenumele, codul numeric personal, calitatea și domiciliul petiționarului ori, pentru persoana juridică, denumirea, sediul și indicarea reprezentantului, data ordonanței sau a rechizitoriului atacat, numărul de dosar, denumirea parchetului și indicarea motivelor plângerii.
Lipsa unora dintre aceste mențiuni are o consecință concretă.
Art. 340 alin. (5) prevede că, atunci când plângerea nu cuprinde data ordonanței sau a rechizitoriului atacate, numărul de dosar și denumirea parchetului, aceasta se restituie pe cale administrativă. În această situație, completarea plângerii poate fi efectuată nu mai târziu de 20 de zile de la data restituirii.
Sunt mențiuni aparent birocratice, însă o plângere restituită consumă timp într-o procedură în care termenele sunt scurte.
Cum se formulează plângere împotriva clasării la judecătorul de cameră preliminară?
Plângerea trebuie să permită judecătorului să înțeleagă ce anume se critică în soluția procurorului și de ce se solicită desființarea acesteia. Nu există un avantaj real în a transforma plângerea într-o reluare integrală a sesizării penale inițiale.
Dacă dosarul a trecut deja printr-o anchetă, trebuie atacată motivarea prin care acea anchetă a fost închisă.
În funcție de situație, pot fi criticate modul în care au fost interpretate probele, omisiunea administrării unor mijloace de probă, concluziile trase din declarații sau înscrisuri, aplicarea greșită a unui text de lege ori lipsa unei cercetări efective asupra unor împrejurări relevante.
Art. 341 reglementează procedura în fața judecătorului de cameră preliminară. Potrivit alin. (2), judecătorul stabilește termenul de soluționare, dispune citarea petentului și a intimaților și încunoștințarea procurorului, cu mențiunea că pot depune note scrise cu privire la admisibilitatea ori temeinicia plângerii.
Art. 341 alin. (3) prevede că procurorul transmite judecătorului dosarul cauzei în termen de cel mult 3 zile de la primirea comunicării.
Potrivit art. 341 alin. (5), plângerea se soluționează în camera de consiliu, cu participarea procurorului, prin încheiere motivată. Neprezentarea persoanelor citate nu împiedică soluționarea plângerii.
Art. 341 alin. (5^1) arată pe ce se întemeiază verificarea: lucrările și materialul din dosarul de urmărire penală, precum și orice înscrisuri noi prezentate. În cauzele în care a fost pusă în mișcare acțiunea penală, judecătorul poate avea în vedere și orice alte mijloace de probă.
Această ultimă precizare are valoare practică, pentru că înseamnă că înscrisurile noi pot fi depuse direct în fața judecătorului.
Ce documente ar trebui analizate înainte de formularea plângerii?
Punctul de plecare este ordonanța prin care s-a dispus clasarea. Apoi trebuie analizată soluția dată plângerii formulate potrivit art. 339, dacă aceasta a fost deja comunicată. În funcție de dosar, devin importante și mijloacele de probă pe care procurorul și-a întemeiat concluzia.
Intră aici declarațiile, rapoartele de expertiză sau de constatare, înscrisurile și procesele-verbale.
Pot conta la fel de mult actele care lipsesc. Dacă plângerea susține că ancheta a fost incompletă, trebuie explicat concret ce verificare nu a fost făcută și de ce ar fi fost relevantă pentru soluție.
Din acest motiv, atunci când documentele disponibile permit, analiza dosarului înainte de redactarea plângerii este mult mai utilă decât formularea unor critici generale împotriva procurorului.
Dacă procedura a început cu o chemare la audiere, am explicat separat ce presupune acea etapă în articolul despre citația la poliție pentru audiere și drepturile persoanei chemate.
Ce poate decide judecătorul de cameră preliminară?
Soluțiile sunt reglementate de art. 341 din Codul de procedură penală și diferă după cum în cauză a fost sau nu pusă în mișcare acțiunea penală. Judecătorul poate respinge plângerea și menține clasarea sau poate admite plângerea și desființa soluția atacată.
În cauzele în care nu s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale, art. 341 alin. (6) prevede trei soluții. Judecătorul respinge plângerea ca tardivă, inadmisibilă ori nefondată. Admite plângerea, desființează soluția atacată și trimite motivat cauza la procuror pentru a începe sau a completa urmărirea penală ori pentru a pune în mișcare acțiunea penală. Sau admite plângerea și schimbă temeiul de drept al soluției de clasare, dacă prin aceasta nu se creează o situație mai grea pentru persoana care a făcut plângerea.
În cauzele în care acțiunea penală fusese pusă în mișcare, art. 341 alin. (7) prevede un mecanism distinct. Judecătorul verifică mai întâi legalitatea administrării probelor și a efectuării urmăririi penale și exclude probele nelegal administrate, după care poate respinge plângerea, poate trimite cauza la procuror pentru completarea urmăririi penale, poate dispune începerea judecății sau poate schimba temeiul de drept al clasării.
Art. 341 alin. (11) adaugă o consecință importantă a acestei verificări: probele care au fost excluse nu pot fi avute în vedere la judecarea în fond a cauzei.
Există și o situație în care plângerea rămâne fără obiect. Potrivit art. 341 alin. (7^1), dacă după sesizarea judecătorului procurorul ierarhic superior admite plângerea și infirmă soluția atacată, plângerea va fi respinsă ca rămasă fără obiect.
Poate judecătorul să dispună direct trimiterea în judecată?
Aici răspunsul necesită o precizare. În limbajul obișnuit se spune uneori că judecătorul „trimite dosarul în judecată”, însă mecanismul art. 341 este mai precis și se aplică doar într-o ipoteză anume.
Potrivit art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. c), judecătorul poate admite plângerea, desființa soluția atacată și dispune începerea judecății cu privire la faptele și persoanele pentru care, în cursul urmăririi penale, a fost pusă în mișcare acțiunea penală, atunci când probele legal administrate sunt suficiente.
Dacă aceste condiții nu sunt îndeplinite, admiterea plângerii poate conduce la desființarea clasării și trimiterea cauzei la procuror pentru efectuarea sau completarea urmăririi penale.
Distincția este importantă, deoarece admiterea unei plângeri împotriva clasării nu echivalează, în orice dosar, cu începerea imediată a unui proces penal.
Merită reținut și regimul căilor de atac. Art. 341 alin. (8) prevede că încheierea prin care s-a pronunțat una dintre soluțiile de la alin. (6), de la alin. (7) pct. 1, de la pct. 2 lit. a), b) și d) și de la alin. (7^1) este definitivă.
Singura excepție privește dispoziția de începere a judecății. Potrivit art. 341 alin. (9), în acest caz procurorul, petentul și intimații pot face contestație motivată în termen de 3 zile de la comunicarea încheierii.
Ce înseamnă redeschiderea urmăririi penale după clasare?
Redeschiderea urmăririi penale este reglementată de art. 335 din Codul de procedură penală și nu trebuie confundată cu formularea plângerii împotriva clasării. Sunt mecanisme diferite, care pot însă ajunge la același rezultat practic.
Art. 335 alin. (1) prevede că, dacă procurorul ierarhic superior celui care a dispus soluția constată ulterior că nu a existat împrejurarea pe care se întemeia clasarea, infirmă ordonanța și dispune redeschiderea urmăririi penale.
Art. 335 alin. (2) are în vedere o altă ipoteză. Când au apărut fapte sau împrejurări noi din care rezultă că a dispărut împrejurarea pe care se întemeia clasarea, procurorul revocă ordonanța și dispune redeschiderea.
Redeschiderea nu rămâne fără control judecătoresc. Art. 335 alin. (4) prevede că aceasta este supusă confirmării judecătorului de cameră preliminară, în termen de cel mult 3 zile, sub sancțiunea nulității. Judecătorul se pronunță prin încheiere motivată, în camera de consiliu, cu citarea suspectului sau a inculpatului și cu participarea procurorului.
Există și legătura directă cu plângerea. Art. 335 alin. (5) prevede că redeschiderea urmăririi penale are loc și atunci când judecătorul de cameră preliminară a admis plângerea împotriva soluției și a trimis cauza la procuror în vederea completării urmăririi penale. În acest caz, dispozițiile judecătorului sunt obligatorii pentru organul de urmărire penală.
Am pierdut termenul de 20 de zile. Mai pot face ceva?
Depinde de împrejurarea concretă și de termenul care a fost pierdut. Mai întâi trebuie stabilit dacă termenul a început efectiv să curgă, pentru că art. 339 alin. (4) leagă termenul de comunicarea copiei actului prin care s-a dispus soluția.
Nu este suficient, așadar, să se presupună că termenul a expirat doar pentru că ordonanța poartă o dată mai veche. Relevantă este data comunicării, nu data emiterii.
Dacă actul a fost comunicat și termenul a fost într-adevăr depășit, situația trebuie analizată separat. Nu recomand formularea unei plângeri tardive pornind de la ideea că judecătorul va trece automat peste termen, de vreme ce art. 341 alin. (6) prevede expres respingerea plângerii ca tardivă.
Chiar și într-o asemenea situație rămâne de verificat dacă sunt incidente dispozițiile art. 335 privind redeschiderea urmăririi penale, în special atunci când au apărut fapte sau împrejurări noi.
Atunci când analizez o soluție de clasare nu mă opresc la concluzia procurorului. Contează temeiul juridic ales, ce probe au fost administrate, ce rezultă efectiv din acestea și dacă anumite verificări relevante au rămas nefăcute. Puteți citi mai multe despre experiența mea profesională și modul în care lucrez sau puteți parcurge celelalte articole despre drept penal.
Dacă ați primit o soluție de clasare și doriți analiza ordonanței înainte de expirarea termenului, mă puteți contacta la +40 766 648 117 sau la contact@danielvilceleanu.ro pentru o evaluare inițială a documentelor.
Întrebări frecvente
De unde știu că s-a dispus clasarea în dosarul meu?
Soluția de clasare se comunică persoanelor prevăzute de lege. Documentul relevant este copia ordonanței prin care s-a dispus clasarea, iar data comunicării trebuie păstrată, deoarece de aceasta depinde calcularea termenului de 20 de zile prevăzut de art. 339 alin. (4) din Codul de procedură penală.
Pot consulta dosarul înainte de a formula plângerea?
Accesul la dosar se exercită în condițiile Codului de procedură penală și în raport cu calitatea procesuală a persoanei. Atunci când consultarea este posibilă, aceasta poate arăta dacă concluzia procurorului este susținută de ceea ce există efectiv în dosar.
Este obligatorie plângerea la procuror înainte să mă adresez judecătorului?
Da. Art. 340 alin. (1) din Codul de procedură penală deschide calea judiciară numai persoanei a cărei plângere împotriva soluției de clasare a fost respinsă conform art. 339. Sesizarea directă a judecătorului, fără parcurgerea controlului ierarhic, nu respectă această succesiune.
Ce se întâmplă dacă apar probe noi după clasare?
Art. 335 alin. (2) din Codul de procedură penală permite revocarea ordonanței și redeschiderea urmăririi penale când au apărut fapte sau împrejurări noi din care rezultă că a dispărut împrejurarea pe care se întemeia clasarea. Redeschiderea este supusă confirmării judecătorului de cameră preliminară.
Încheierea judecătorului de cameră preliminară mai poate fi atacată?
Ca regulă, nu. Art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală prevede că încheierea este definitivă. Excepția privește dispoziția de începere a judecății, împotriva căreia se poate face contestație motivată în termen de 3 zile de la comunicare, potrivit art. 341 alin. (9).
Când ar trebui să contactez un avocat după primirea clasării?
Cât mai devreme după comunicarea ordonanței, în special dacă intenția este contestarea soluției. Primul termen este de 20 de zile, iar înainte de redactarea plângerii poate fi necesară analiza ordonanței, a probelor disponibile și, după caz, consultarea dosarului.
Prezentul articol are caracter informativ general și nu constituie consultanță juridică. Fiecare situație necesită analiza documentelor concrete ale cauzei.
