Reținere 24 de ore: drepturile persoanei reținute și ce urmează

Dacă o persoană apropiată a fost dusă la poliție și nu s-a mai întors, prima întrebare care trebuie lămurită este dacă a fost reținută. Reținerea este o măsură preventivă privativă de libertate, se dispune prin ordonanță și poate dura cel mult 24 de ore. În limbajul curent i se spune reținere 24 de ore, iar denumirea vine chiar din durata maximă pe care legea o permite. Din momentul în care ordonanța a fost emisă, drepturile persoanei reținute sunt precise: să afle de ce a fost reținută, să fie asistată de avocat, să anunțe un membru al familiei și să nu dea nicio declarație cu privire la acuzație.

Faptul că cineva se află la sediul poliției nu înseamnă însă că a fost reținut. Pot avea loc audieri și alte acte de urmărire penală fără ca măsura reținerii să fi fost dispusă. Confuzia dintre cele două situații este frecventă și are consecințe practice, pentru că termenul de 24 de ore curge de la ora menționată în ordonanță, nu de la ora la care persoana a intrat pe ușa secției.

Pentru persoana vizată și pentru familie, primele ore sunt cele în care se decid lucruri greu de corectat ulterior. În acest interval are loc audierea, se administrează probe, se ia decizia dacă persoana dă declarație sau își exercită dreptul la tăcere și se conturează dacă dosarul ajunge în fața judecătorului cu o propunere de arestare preventivă.

Textele la care fac trimitere mai jos se găsesc în Codul de procedură penală, în forma în vigoare.

Ce înseamnă reținerea și cine o poate dispune?

Reținerea este prima dintre măsurile preventive enumerate de art. 202 alin. (4) din Codul de procedură penală, alături de controlul judiciar, controlul judiciar pe cauțiune, arestul la domiciliu și arestarea preventivă. Este singura care poate fi dispusă și de organul de cercetare penală și singura care poate fi luată față de o persoană care are doar calitatea de suspect, potrivit art. 203 alin. (1). În cursul urmăririi penale, procurorul poate dispune fără judecător și controlul judiciar sau controlul judiciar pe cauțiune, însă numai față de inculpat, potrivit art. 203 alin. (2). Arestul la domiciliu și arestarea preventivă se dispun numai de judecător.

Potrivit art. 209 alin. (1), reținerea poate fi dispusă de organul de cercetare penală sau de procuror, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 202. Aceste condiții cer să existe probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că persoana a săvârșit o infracțiune și ca măsura să fie necesară pentru buna desfășurare a procesului penal, pentru a împiedica sustragerea suspectului sau inculpatului de la urmărirea penală ori de la judecată sau pentru a preveni săvârșirea unei alte infracțiuni. Art. 202 alin. (2) prevede că nicio măsură preventivă nu poate fi dispusă dacă există o cauză care împiedică punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale. Art. 202 alin. (3) cere ca măsura să fie proporțională cu gravitatea acuzației și necesară pentru realizarea scopului urmărit.

Măsura se ia prin ordonanță. Art. 209 alin. (10) prevede ce trebuie să cuprindă aceasta: motivele care au determinat luarea măsurii, ziua și ora la care reținerea începe și ziua și ora la care se sfârșește. Un exemplar al ordonanței se înmânează persoanei reținute, potrivit alin. (11).

De aici pornește și clarificarea utilă pentru familie. Când aflați că cineva este „la poliție”, întrebarea nu este cât mai stă acolo, ci dacă este încă audiat sau dacă s-a emis deja o ordonanță de reținere. Sunt două situații juridice diferite.

Cât durează reținerea?

Cel mult 24 de ore. Termenul este prevăzut de art. 209 alin. (3) din Codul de procedură penală și reprezintă durata maximă a măsurii, care nu poate fi depășită.

Reperele după care se calculează efectiv cele 24 de ore sunt ziua și ora consemnate în ordonanță. Din acest motiv, prima verificare pe care o fac atunci când sunt contactat într-o astfel de situație este ora de început a măsurii, pentru că de ea depinde tot ce urmează, inclusiv momentul până la care procurorul trebuie să sesizeze judecătorul dacă solicită arestarea preventivă.

Intră în cele 24 de ore și timpul petrecut la poliție înainte de ordonanță?

Codul prevede două situații în care timpul anterior nu se include în durata reținerii.

Prima este prevăzută de art. 209 alin. (3) teza a doua: în durata reținerii nu se include timpul strict necesar conducerii suspectului sau inculpatului la sediul organului judiciar. A doua este prevăzută de alin. (4): dacă persoana a fost adusă în fața organului de cercetare penală sau a procurorului în baza unui mandat de aducere legal emis, perioada cât s-a aflat sub puterea acelui mandat nu intră în cele 24 de ore.

În afara acestor situații, momentul de la care curge măsura este cel menționat în ordonanță. Practic, ora la care persoana a ajuns la secție și ora de la care începe reținerea pot fi diferite, iar singurul mod de a stabili exact când expiră măsura este citirea ordonanței.

Ce se întâmplă înainte de dispunerea reținerii?

Audierea. Art. 209 alin. (5) prevede că măsura reținerii poate fi luată numai după audierea suspectului sau inculpatului, în prezența avocatului ales ori numit din oficiu.

Înainte de audiere, organul de cercetare penală ori procurorul este obligat, potrivit alin. (6), să aducă la cunoștința persoanei că are dreptul de a fi asistată de un avocat ales ori numit din oficiu și dreptul de a nu face nicio declarație, cu excepția informațiilor referitoare la identitatea sa, atrăgându-i atenția că ceea ce declară poate fi folosit împotriva sa.

Această audiere nu este o formalitate care precedă o decizie deja luată. Declarația dată atunci intră în dosar și este analizată ulterior împreună cu celelalte probe. Am scris pe larg despre ce presupune o astfel de audiere și ce trebuie verificat înainte de semnarea declarației în articolul despre citarea la poliție pentru audiere.

O persoană care se vede în fața unei posibile privări de libertate este tentată să explice repede, sperând că lucrurile se lămuresc pe loc. Dacă declarația este sau nu oportună depinde de ce conține dosarul, iar acest lucru se poate aprecia numai după ce documentele disponibile au fost citite.

Ce drepturi are persoana reținută?

Art. 209 alin. (17) din Codul de procedură penală prevede că persoanei reținute i se comunică în scris, sub semnătură, drepturile prevăzute la art. 83, drepturile de încunoștințare prevăzute la art. 210 alin. (1) și (2), adică dreptul de a anunța un membru al familiei sau o altă persoană desemnată și, pentru persoanele care nu sunt cetățeni români, dreptul de a anunța misiunea diplomatică ori oficiul consular, dreptul de acces la asistență medicală de urgență, durata maximă pentru care se poate dispune măsura și dreptul de a face plângere împotriva măsurii. Dacă persoana nu poate ori refuză să semneze, se încheie un proces-verbal.

Separat, art. 209 alin. (2) prevede că persoanei reținute i se aduc la cunoștință de îndată, în limba pe care o înțelege, infracțiunea de care este suspectată și motivele reținerii.

Dintre drepturile enumerate la art. 83, cele care contează cel mai mult în primele ore sunt dreptul de a nu da nicio declarație, prevăzut la lit. a), fără ca refuzul să atragă prin el însuși o consecință defavorabilă, dreptul de a fi informat cu privire la fapta cercetată și încadrarea ei juridică, prevăzut la lit. a^1), dreptul la un avocat ales sau desemnat din oficiu, prevăzut la lit. c), și dreptul de a beneficia gratuit de un interpret atunci când persoana nu înțelege sau nu se exprimă bine în limba română, prevăzut la lit. f). Potrivit art. 78, suspectul are drepturile prevăzute de lege pentru inculpat, dacă legea nu prevede altfel.

Asistența juridică nu este aici o opțiune. Art. 90 lit. a) prevede că asistența juridică este obligatorie atunci când suspectul sau inculpatul este reținut, chiar în altă cauză. Dacă persoana nu și-a ales un avocat, organul judiciar ia măsuri pentru desemnarea unuia din oficiu, potrivit art. 91.

Discuția cu avocatul este protejată. Art. 89 alin. (2) prevede că persoana reținută sau arestată are dreptul să ia contact cu avocatul, asigurându-i-se confidențialitatea comunicărilor, cu respectarea măsurilor necesare de supraveghere vizuală, de pază și securitate, fără ca discuția dintre ei să fie interceptată sau înregistrată. Probele obținute cu încălcarea acestei dispoziții se exclud.

Pe durata reținerii, organul de cercetare penală sau procurorul care a dispus măsura are dreptul de a proceda la fotografierea și luarea amprentelor persoanei, potrivit art. 209 alin. (12).

În cât timp trebuie să ajungă avocatul ales?

În cel mult două ore de la încunoștințare. Art. 209 alin. (8) prevede obligația avocatului ales de a se prezenta la sediul organului judiciar în acest termen, iar în caz de neprezentare organul de cercetare penală sau procurorul numește un avocat din oficiu.

Încunoștințarea propriu-zisă este reglementată de alin. (7). Persoana reținută are dreptul de a-și anunța personal avocatul ales sau de a cere organului judiciar să îl anunțe, iar modul în care s-a făcut acest lucru se consemnează într-un proces-verbal. Dreptul de a face personal încunoștințarea poate fi refuzat numai pentru motive temeinice, care se trec tot în procesul-verbal.

Pentru ca lucrurile să se miște repede, informațiile utile la primul telefon sunt numele complet al persoanei, secția de poliție sau parchetul unde se află, ora aproximativă la care a fost dusă acolo și dacă familia știe că s-a emis o ordonanță.

Familia trebuie înștiințată despre reținere?

Da. Art. 210 alin. (1) din Codul de procedură penală prevede că, imediat după reținere, persoana reținută are dreptul de a încunoștința personal sau de a solicita organului judiciar care a dispus măsura să încunoștințeze un membru al familiei sale ori o altă persoană desemnată de ea despre luarea măsurii și despre locul unde este reținută.

Acest drept poate fi refuzat numai pentru motive temeinice, consemnate în procesul-verbal, potrivit alin. (5). Iar amânarea are o limită strictă. În forma modificată prin Legea nr. 122/2024, alin. (6) permite amânarea încunoștințării cu cel mult 4 ore și numai dacă există o necesitate urgentă de a preveni fie producerea unor consecințe negative grave pentru viața, libertatea sau integritatea fizică a unei persoane, fie periclitarea considerabilă a procedurilor penale.

Dacă locul de reținere se schimbă ulterior, aceleași reguli se aplică din nou, potrivit alin. (3). În cazul unui cetățean străin, alin. (2) prevede și dreptul de a încunoștința misiunea diplomatică ori oficiul consular al statului al cărui cetățean este.

Pentru familie rămâne totuși valabilă o observație practică: un telefon la care nu răspunde nimeni nu confirmă nimic. Sunt și situații în care persoana este încă audiată și nu a fost luată nicio măsură. Verificarea trebuie făcută la organul judiciar, nu dedusă din tăcere.

Poate familia să vorbească cu persoana reținută?

Regimul de acces al familiei nu este același cu cel al avocatului. Dreptul de a lua contact cu avocatul, în condiții de confidențialitate, este prevăzut expres de art. 89 alin. (2). Pentru familie, posibilitatea unei discuții directe depinde de regulile centrului de reținere și arestare preventivă unde se află persoana și de desfășurarea actelor de urmărire penală.

Ceea ce legea garantează familiei este informarea prevăzută de art. 210 alin. (1): că măsura a fost luată și unde se află persoana. Dacă nici această informare nu a ajuns, primul demers util este clarificarea situației procesuale prin avocat.

Ce poate face avocatul în primele ore?

Poate lua legătura cu persoana reținută și poate discuta cu ea confidențial, poate citi ordonanța și verifica dacă ora de început și cea de sfârșit sunt corect stabilite, poate consulta dosarul în condițiile legii și poate discuta dacă o declarație este oportună în acel moment sau dacă este preferabilă exercitarea dreptului la tăcere.

Tot în acest interval se pregătește apărarea pentru ipoteza în care procurorul formulează o propunere de arestare preventivă. Termenul este scurt, iar pregătirea se face cu actele disponibile la acel moment.

Din acest motiv, asistența juridică solicitată în timp ce măsura este în desfășurare are altă utilitate practică decât cea solicitată după ce toate actele au fost deja efectuate.

Se poate contesta ordonanța de reținere?

Da, prin plângere, iar aceasta trebuie formulată înainte de expirarea duratei măsurii.

Dacă reținerea a fost dispusă de organul de cercetare penală, art. 209 alin. (14) prevede că suspectul sau inculpatul poate face plângere la procurorul care supraveghează urmărirea penală. Dacă măsura a fost dispusă de procuror, alin. (15) prevede că plângerea se face la prim-procurorul parchetului sau, după caz, la procurorul ierarhic superior.

În ambele cazuri, soluția se dă de îndată, prin ordonanță. Dacă se constată că au fost încălcate dispozițiile legale privind condițiile de luare a măsurii, se dispune revocarea acesteia și punerea de îndată în libertate.

Termenul este strict. Plângerea se face înainte de expirarea duratei măsurii, iar după acest moment calea prevăzută de art. 209 alin. (14) și (15) nu mai poate fi folosită.

Reținere 24 de ore: ce se întâmplă pe parcursul măsurii?

Se efectuează acte de urmărire penală, iar procurorul evaluează dacă este necesară o măsură preventivă și după expirarea termenului.

Art. 209 alin. (16) prevede că procurorul sesizează judecătorul de drepturi și libertăți în vederea luării măsurii arestării preventive cu cel puțin 6 ore înainte de expirarea duratei reținerii. Când aceste 6 ore se apropie fără ca nimic să indice o punere în libertate, direcția în care merge dosarul devine, de regulă, mai clară.

Ce se întâmplă după expirarea celor 24 de ore?

Persoana nu mai poate fi ținută în baza aceleiași ordonanțe. Dacă nu se ia o altă măsură, ea trebuie pusă în libertate.

Pot apărea și alte variante. Procurorul poate dispune, prin ordonanță motivată, luarea măsurii controlului judiciar față de inculpat, potrivit art. 211 alin. (1) și art. 212 alin. (4). Sau poate aprecia că sunt îndeplinite condițiile arestării preventive, caz în care sesizează judecătorul de drepturi și libertăți.

Reținerea și arestarea preventivă sunt măsuri diferite și este util ca distincția să fie clară pentru familie. Reținerea se ia de organul de cercetare penală sau de procuror, pentru cel mult 24 de ore. Arestarea preventivă, în cursul urmăririi penale, se dispune numai de judecătorul de drepturi și libertăți.

Ce este propunerea de arestare preventivă?

Este cererea prin care procurorul solicită judecătorului de drepturi și libertăți luarea măsurii arestării preventive față de inculpat.

Condițiile sunt prevăzute de art. 223. Judecătorul verifică dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit o infracțiune și dacă există una dintre situațiile enumerate limitativ la alin. (1): inculpatul a fugit ori s-a ascuns pentru a se sustrage sau a făcut pregătiri în acest sens, încearcă să influențeze un participant, un martor ori un expert sau să distrugă ori să ascundă mijloace de probă, exercită presiuni asupra persoanei vătămate, ori a săvârșit cu intenție o nouă infracțiune după punerea în mișcare a acțiunii penale. Alin. (2) reglementează separat ipoteza infracțiunilor grave enumerate acolo, când privarea de libertate se apreciază ca necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică. Peste toate acestea rămân cerințele generale de la art. 202, inclusiv proporționalitatea.

Dacă propunerea este admisă, art. 226 alin. (2) prevede că arestarea preventivă poate fi dispusă, în cursul urmăririi penale, pentru cel mult 30 de zile. Același text prevede un lucru pe care mulți nu îl anticipează: durata reținerii nu se deduce din durata arestării preventive. Regula privește însă numai calculul celor 30 de zile. Reținerea rămâne o privare de libertate care se scade din pedeapsa închisorii aplicată în final, potrivit art. 72 din Codul penal.

Dacă judecătorul respinge propunerea de arestare, persoana este liberă?

Nu neapărat, iar aici răspunsul depinde de ce anume a dispus judecătorul.

Art. 227 alin. (1) prevede că, dacă apreciază că nu sunt întrunite condițiile legale, judecătorul de drepturi și libertăți respinge propunerea prin încheiere motivată și dispune punerea în libertate a inculpatului reținut. Alin. (2) prevede însă că, dacă sunt întrunite condițiile legale, judecătorul poate dispune una dintre măsurile preventive prevăzute la art. 202 alin. (4) lit. b)-d), adică controlul judiciar, controlul judiciar pe cauțiune sau arestul la domiciliu.

Prin urmare, trebuie citită încheierea concretă, nu doar reținut faptul că propunerea de arestare a fost respinsă. Soluția poate fi supusă contestației, potrivit regulilor procesuale aplicabile. Am explicat termenul și procedura în articolul despre contestația împotriva arestării preventive și termenul de 48 de ore.

Ce poate primi persoana reținută de la familie?

Categoriile de bunuri care pot fi primite, păstrate și folosite, precum și numărul și greutatea pachetelor nu sunt stabilite de fiecare centru în parte, ci la nivel național, prin Regulamentul de aplicare a Legii nr. 254/2013, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 157/2016, și prin regulamentul aprobat prin Ordinul ministrului afacerilor interne nr. 14/2018. Centrul de reținere și arestare preventivă stabilește însă programul și modul concret de predare, așa că este bine ca familia să sune acolo înainte de a merge cu un bagaj.

Situația medicamentelor și a oricărei afecțiuni care necesită tratament trebuie comunicată imediat organului judiciar și avocatului. Dreptul de acces la asistență medicală de urgență figurează printre drepturile care se comunică în scris persoanei reținute, potrivit art. 209 alin. (17).

Când este momentul potrivit să contactez un avocat?

Din momentul în care există informația că persoana este audiată într-o cauză penală și există riscul unei măsuri preventive. Nu după expirarea celor 24 de ore.

Dacă sunt contactat în timp ce reținerea este în curs, pot verifica situația procesuală, pot discuta cu persoana reținută, pot analiza actele disponibile și pot asigura apărarea atât în faza de urmărire penală, cât și în procedura din fața judecătorului de drepturi și libertăți, dacă se ajunge acolo. Fiecare dosar are însă particularitățile lui, iar ce se poate obține într-o cauză se stabilește numai după citirea documentelor.

Cabinetul are sediul în București, Sectorul 4. Informații despre parcursul meu profesional și despre modul de lucru găsiți pe pagina Despre mine, iar celelalte materiale publicate, în secțiunea Articole.

Dacă o persoană apropiată a fost reținută sau se află la poliție și există posibilitatea dispunerii unei măsuri preventive, mă puteți contacta la +40 766 648 117 sau la contact@danielvilceleanu.ro.

Întrebări frecvente

Cât poate dura reținerea?

Cel mult 24 de ore, potrivit art. 209 alin. (3) din Codul de procedură penală. Ziua și ora la care măsura începe și cele la care se sfârșește se trec în ordonanța de reținere, potrivit alin. (10).

Ce drepturi are persoana reținută?

Potrivit art. 209 alin. (17), persoanei reținute i se comunică în scris, sub semnătură, drepturile prevăzute la art. 83, drepturile de încunoștințare prevăzute la art. 210 alin. (1) și (2), adică anunțarea unui membru al familiei și, pentru cetățenii altor state, a misiunii diplomatice sau a oficiului consular, dreptul de acces la asistență medicală de urgență, durata maximă a măsurii și dreptul de a face plângere împotriva ei.

Poate fi reținut cineva fără avocat?

Nu. Art. 209 alin. (5) prevede că reținerea poate fi luată numai după audierea suspectului sau inculpatului, în prezența avocatului ales ori numit din oficiu, iar art. 90 lit. a) prevede că asistența juridică este obligatorie când persoana este reținută.

Cine trebuie anunțat că am fost reținut?

Potrivit art. 210 alin. (1), imediat după reținere persoana are dreptul de a anunța personal sau de a cere organului judiciar să anunțe un membru al familiei ori o altă persoană desemnată de ea despre măsură și despre locul unde este reținută. Încunoștințarea poate fi amânată cel mult 4 ore, potrivit alin. (6), numai dacă există o necesitate urgentă de a preveni consecințe grave pentru viața, libertatea sau integritatea fizică a unei persoane ori periclitarea considerabilă a procedurilor penale.

Ce se întâmplă după cele 24 de ore de reținere?

Persoana este pusă în libertate dacă nu se ia o altă măsură preventivă. Procurorul poate dispune controlul judiciar sau poate sesiza judecătorul de drepturi și libertăți cu o propunere de arestare preventivă, cu cel puțin 6 ore înainte de expirarea reținerii, potrivit art. 209 alin. (16).

Se poate face plângere împotriva ordonanței de reținere?

Da, înainte de expirarea duratei măsurii. Dacă reținerea a fost dispusă de organul de cercetare penală, plângerea se face la procurorul care supraveghează urmărirea penală, potrivit art. 209 alin. (14). Dacă a fost dispusă de procuror, plângerea se face la prim-procurorul parchetului sau, după caz, la procurorul ierarhic superior, potrivit alin. (15).

Prezentul articol are caracter informativ general și nu constituie consultanță juridică. Fiecare situație necesită analiza documentelor concrete ale cauzei.